Interviu "cu" Cătălin Boteazatu (4.09. 2006)

April 30, 2008 § Leave a comment

Mi s-a făcut dor de revista Apropo. Dintre toate locurile în care am lucrat, acolo m-am simţit cel mai bine. Ăsta este un interviu pe care l-am făcut acum un an jumătate. E un interviu mişto. L-am pus aici pentru că îmi e dor de revista Apropo.

Cătălin Botezatu se ia prea în serios. Joacă şi teatru puţin. S-a săturat de societate, de Răzvan Ciobanu, de Monica Columbeanu. Interviul l-am făcut în atelierul lui decorat în stil budist. Moda este tributul pe care-l plătim vanităţii fiinţei umane. Asta e concluzia la care am ajuns înainte să încep interviul. Asta e şi concluzia cu care am plecat.

« Read the rest of this entry »

Advertisements

Send to all

April 29, 2008 § 2 Comments

Sărbătorile se fac cu telefonul în mână. De sărbători există două categorii de oameni. Cei care trimit mesaje şi cei care şterg mesaje. Unii se regăsesc în ambele categorii. Eu doar în a doua. Asupra celor care butonează cam mult telefonul în perioada asta, planează o suspiciune. Pe toţi îi bănuiesc că trimit mesaje la toată agenda. Mulţi se întreabă ce rost au mesajele astea. Le-am mai zis şi de Crăciun. Eu un fel de confirmare a faptului că încă mai eşti în agendă. De unde şi vorba, des întâlnită în mass-media, “agenda cetăţeanului”. Nici nu contează ce zice SMS-ul. Important e că mai eşti. Oricum, am văzut că SMS-urile de Paşti insistă foarte mult pe lumină. Dacă nu are ceva cu lumina parcă îmi lasă o stare de insatisfacţie. Şi totuşi. Sărbătorile acestea mi-au dat puţin de gândit. N-am primit decât vreo 10, 15 mesaje. Cu lumina e adevărat. Numărul meu nu mai e la fel de popular. Şi asta m-a motivat. Abia aştept Crăciunul !!!

Rich out touch faith

April 28, 2008 § Leave a comment

Păi şi care este diferenţa? Am mai văzut o dată filmul lui Mel Gibson. Care este diferenţa? Diferenţa pare mare. În 2000 de ani s-a trecut de la “Ăsta e?!” la “Există?!”. Când A fost răstignit întrebarea era “Ăsta e?!”. Acum întrebarea a devenit “Există?!”. Acum Îl răstignim constant cu întrebarea “Există?”. Acum e mişto să nu crezi în Dumnezeu. Pari interesant. Biserica e pentru babe. E pentru Gigi Becali. Biserica egalizează. Preoţii “mari” L-au răstignt atunci. Poate şi de frica “egalului”. În faţa lui Dumnezeu sunt toţi egali. Se pierd funcţiile. Acum e mişto să nu crezi în Dumnezeu. Cum s-a trecut de la “Ăsta e?!” la “Există?!” ?! Cine ne-a trecut dintr-o întrebare în cealaltă? Îmi plac ăştia de la “Stand up comedy”. Am făcut un interviu cu ei şi m-am contrazis cu unu din trupa lor. Făcea poante religioase. Nu prea am avut argumente. M-am mai uitat la filmul lui Mel Gibson o dată. Acum am. Ce diferenţă este între cei care râdeau când Iisus urca spre Golgota şi cei care râd acum? Poantele erau mai proaste atunci? Erau cam aceleaşi. Se râde la fel. Se râde tâmp. Mi-am adus aminte cum îl cheamă pe ăla cu care m-am contrazis. Vio îi zice. În fine. Nu mai e mişto să crezi în Dumnezeu. Şi totuşi. Rămâne pariul lui Pascal. Dacă eu cred şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dacă eu nu cred şi El există, am pierdut tot.

VDTV

April 23, 2008 § Leave a comment

Sunt foarte exigent când mă uit la televizor. Asta şi pentru că ştiu câţi colegi de-ai mei talentaţi ar merita roluri importante acolo. Un prezentator trist ţine locul a sute de alţii mai talentaţi ca el. Sunt foarte exigent când mă uit la televizor. Pentru că ştiu ce pretenţii s-au avut de la mine în relaţia mea cu televiziunea. Am 24 de ani şi am lucrat până acum pentru 4 televiziuni. Deci ştiu ce spun. Aştept să regăsesc aceleaşi criterii intransigente de care am trecut eu. Este pe Antena 3 o emisiune care până acum părea să aibe un rost. A fost prezentată de Capatos, de una care mi-a plăcut şi apoi Liviu Stanciu. VDtv îi zice. Acum e una, Anca Florea. E un fel de Radio România Actualităţi pe teve. Vorbeşte alintându-se. Se învârte cu scaunu pe acelaşi principiu. Nu-i uşor s-o urmăreşti când se apucă să citească o ştire. Adică nu e puţin lucru. E nevoie de concentrare, răbdare şi intuiţie. Nasol este şi când pune întrebări. Răspunsul nu pare să conteze. Important e că a reuşit să pună întrebarea. M-am străduit vreo 20 de minute să-i găsesc naibii o calitate. Şi un rost. Nimic nu e mai trist ca un om care încearcă să-şi demonstreze că e simpatic. Băi şi totuşi trebuie să aibe o calitate. În afara celei de prezentator. Iat-o.

Ce e de învăţat

April 22, 2008 § 2 Comments


Voltaire: Lumea aceasta, teatru de orgoliu şi de rătăcire, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire. Asta îmi place cel mai mult. Restul celor care m-au îvăţat ceva…

« Read the rest of this entry »

Interviul cu Liviu Mihaiu

April 22, 2008 § Leave a comment


Nu există bine fără rau. Nimic nu este constant bun sau rau, până la final. În orice rău există bine, de care te foloseşti in argumentarea greşelii. În orice bine există puţin rău, care tinde să-l compromită. Orice compromis are şi consecinţe pozitive. Orice consecinţă negativă are o şansă mică de a deveni pozitivă. Liviu Mihaiu este ca tot ce se întâmplă. Este între bine şi rău. Săptămâna trecută i-a venit rândul lu’ Liviu Mihaiu să răspundă la nişte întrebări minunate. Aşadar… interviul cu Liviu Mihaiu din revista Story. « Read the rest of this entry »

Fashion & Show (Pé na éstrada)

April 18, 2008 § 1 Comment


Geanina Corondan a fost mireasă. Vali Bărbulescu… şedinţă foto pe “cat walk”. M-am preocupat să iasă totul aşa. Şi aşa a ieşit. Ce a văzut Vali Bărbulescu şi cum arată cel mai tare show al primei zile de “fashion week” aveţi aici. În premieră pe ţară. :)))). « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for April, 2008 at Mindfields.