Interviu

January 21, 2008 § Leave a comment

Era deja inevitabil… interviul cu Andi Moisescu. Au mai ramas cativa. Ma ocupa anul ăsta.
S-au făcut 100 de emisiuni.
102.

« Read the rest of this entry »

Advertisements

Clubbin (3)

January 17, 2008 § Leave a comment

Mulţimea se bucură repede. Şi cam prost. Mă enervează constant 3 plicticoşi care şi-au făcut de câţiva ani o formaţie. O malformaţie. Îi zice “Queens”. E cu 3 care se îmbracă în femei. Pe unu dintre ei îl cheamă Rusti. Ăsta mai şi vorbeşte. Dă interviuri. Zice nişte lucruri. La un moment dat a explicat el cum de le-a venit ideea să facă o trupă de travestiţi. Eram ochii şi urechi. Ia să vedem domne, care-i treaba. Şi ăsta ce zice… “nu era nicio trupă de travestiţi la noi şi aşa ne-am hotărât”. Parcă-l şi văd pe ăsta cum a studiat el piaţa. A urmărit oamenii pe stradă. Şi surpriză. Bărbaţii se îmbracă în bărbaţi. Să nu-şi aplice ei un ruj?! Să nu abordeze nici unul o fustă? Rusti a strâns 2 prieteni şi le-a povestit ce se întâmplă pe străzi. O problemă părea însă să zdruncine ideea. “Bă ne îmbrăcăm în femei şi după aia ce mai facem? Rămânem aşa?!”. Rusti a avut răspuns şi aici. Le luăm banii patronilor de club cu idei rare, da’ proaste. În ce constă show-ul ăstora? Intră îmbrăcaţi în femei. Ţopăie puţin. Îl mai iau pe câte unu din public. Lumea se distreză de moare. “Ai văzut cum l-a luat pe ăla de gât?! Super tare”. Mulţimea se bucură imediat. Sau au venit gata bine dispuşi după ce au urmărit “Trăzniţi în NATO” pe Prima pe la şase.

Pe principiul, s-a sărutat mireasa

January 9, 2008 § Leave a comment

5 întrebări, 6 răspunsuri, 7 prostii

January 8, 2008 § 1 Comment

Reporterii la televizor sunt din ce în ce mai trişti. Poate şi pentru că sunt din ce în ce mai mulţi. Ăsta din poză e unul dintre ei. Am văzut zilele trecute un interviu pe care l-a făcut cu Monica Columbeanu. 5 întrebări, 6 răspunsuri.În total cam 7 prostii. Dacă cineva l-ar fi sunat imediat după, probabil că i-ar fi explicat că este la o filmare, că nu poate să vorbească, că nu ştiu ce. Indivizi ca ăsta lasă impresia că fac ceva. Dăm filmul înapoi. Prima întrebare a lu’ Solcanu. “Ce spune Irinel despre faptul că eşti plecată atâta timp din ţară în ultima vreme?”. Monica: “am mai răspuns la întrebarea asta……….. dar acum că am un copil şi sunt foarte mult plecată simt că nu mai am timp pentru mine”. Solcanu reacţionează: “simţi că ai avea nevoie de mai mult timp pentru tine?”. Columbeanca: “Păi asta am spus. Vrei să ne repetăm?” Au mai urmat alte 2 întrebări. Discuţia a avut acelaşi desfăşurător jenant. Se dă un personaj. Monica Columbeanu. Apare unu sau una cu un microfon. Ce întrebări urmează? Cum de reuşeşti sa te menţii la fel de bine? Cum de poţi să-ţi vezi şi de “carieră” şi de copil? De regulă întrebările vin şi pe un ton emoţionat. După care respectivii sau respectivele explică în stânga şi dreapta că lucrează în televiziune, că nu ştiu ce. Pe princpiul, “am avut atâta treabă azi, am avut două filmări fată. Şi ca să încheiem cu Solcanu ăsta, un video la finalul căruia este un moment simptomatic pentru el. Parcă şi pentru mine. Click.

The Assassination of Jesse James

January 4, 2008 § 2 Comments

Am fost la filmul ăsta pe 1 ianuarie. E nominalizat la Golden Globe. Are 8 stele pe IMDB. Îţi cam vine să te duci să-l vezi. După o oră, filmul nu pare a fi foarte bun. Parcă te-ai ridica să pleci. Mai aştepţi o oră. Şi tot nu e bun. Şi totuşi. Nominalizări. Brad Pitt. 8 stele pe IMDB. La naiba. Trebuie să se întâmple ceva. Au trecut două ore. Măcar să se termine. Să-l omoare pe ăla o dată. Îţi vine să tragi tu. Mai trece o jumătate de oră. L-a omorât. Da’ filmul continuă. 2 ore şi 40 de minute. Filmul ăsta e bun pentru sinucigaşi. Îţi vine să te sinucizi? Mai aşteptă puţin. Mai aşteaptă un an, doi. Poate se întâmplă ceva.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for January, 2008 at Mindfields.