Dacă pozele ar vorbi

November 14, 2007 § Leave a comment

Copilăria este spaţiul în care părinţii te anunţă des că… “trebuie să ajungi cineva”. Tu-ţi propui constant să ajungi altcineva. Îţi schimbi des simpatiile. Să nu spun orientările. Dai capacitatea… ţi se decide viitorul. Dai “Bac-ul”… iar. Intrii la facultate. Iar se decide viitorul. În viaţă cel mai greu de decis e viitorul. Viitorul e important pentru că oamenii îşi doresc să trăiască mult. Ca durata, nu ca intensitate. Există tentaţia de a înţelege asta. După care te gândeşti cum e, să zicem, să vinzi cartele timp de 100 de ani. Sau să citeşti contoare 150 de ani. Sau să fii “răspunzătoare” la telefonul unei companii de taxi, 200 de ani. “Aviaţiei 10 minute… cine şi cât… Aviaţiei”. E nasol. Am cumparat o bluză pentru prietena mea. Vânzătoarea ia banii. Nu ridică privirea şi spune din inerţie… “s-o purtaţi sănătos”. Nu trebuiesc uitaţi cei care servesc la KFC şi Mc Donald’s. Îl citez pe un prieten, ajuns inevitabil, ca mulţi dintre noi, să facă o comandă la oamenii aceia de la Mc Donald’s. “Vreau un meniu fish mac, o coca cola la meniu, nu… nu vreau sos, nu vreau plăcintă şi ştiu… mă mai aşteptaţi pe la voi”. E treaba naibii asta cu viitorul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Dacă pozele ar vorbi at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: