K

October 16, 2007 § 1 Comment

Este sau nu este ok să fi ok ? Greu de spus. În general e greu să nu spui ok. Adică nu prea e ok să nu spui ok din când în când. M-am obişnuit să spun ok când stabilesc ceva. Asta e ok. Dar e ok să spună cineva despre tine că ai fi ok ?! Eu zic că nu e foarte ok. Adică, ok, nu e rău să fi ok, da’ parcă nici bine nu ar fi. Da’ dacă ajungi să fi super ok ?! E atunci parcă e mai ok. Nu e super. E doar super ok. Ok. Pe asta am lămurit-o. Da’ cât de rău e să insişti cu ceva în contextul în care unu’ îţi zice că nu e ok ?! Adică, ok, faci lucrul acela. Da nu e ok. Aici nici mie nu mi se pare foarte ok. Şi-mi vin în minte filmele în care se mai întâmplă câte o catastrofă şi cei care se mai mişcă îi întreabă pe cei care nu se prea mişcă: “Are u ok?” . Asta mi se pare super ok. Sau dacă se întâmplă să plăteşti ceva. Una’ îţi numără banii şi tu, aşteptând verdictul, o întrebi: “Sunt ok?”. Asta nu mai e ok.

JUST LISTEN

October 5, 2007 § Leave a comment

TAXI DRIVER

October 4, 2007 § 1 Comment

Ce-ti trebuie pentru ca într-un final să ajungi taximeTRIST? Îţi trebuie să nu te pricepi la altceva. În Bucureşti cam cei mai proşti oameni devin taximeTRIŞTI. Proştii sunt prin tradiţie şi mulţi. Se recunosc în trafic prin claxon şi culoare. Dacă nu-i vezi, măcar să-i auzi. Toate taxiurile sunt galbene, pentru ca lucrurile să fie clare. Au uniformă. În interior, pentru că sigur că interiorul contează, cum zic fetele urâte, lucrurile sunt ceva mai complexe. Sigur ascultă Radio 21 sau Kiss FM. Ăia au atât de puţine melodii cu care insistă în “heavy rotation”, încât dacă a exisat vreodată un taximeTRIST cu care merita să schmbi două vorbe, l-au tâmpit şi pe ălă. Interiorul taxiurilor prezintă diverse decoraţiuni. Fiecare creier de taximeTRIST simte nevoia să personalizeze mediul înconjurător. Să se poată regăsi în el. La decoraţiuni interioare sunt ceva mai diverşi. Asta şi pentru că au apărut pe piaţă din ce în ce mai multe lucruri de lipit sau agăţat. Prin geamurile atent populate de tot felul de obiecte care-l reprezintă pe ăla de stă agăţat de volan, îi vezi pe ăia de gesticulează prin intersecţii. Există un respect pe care poliţiştii îl poartă taximeTRIŞTILOR. Rar vezi unu oprit, dând explicaţii. Există o relaţie colegială între cele două îndeletniciri. Ambele se ocupă cu traficul în Bucureşti. Colaborează. Unii îl aglomerează, ceilalţi îl încurcă.

Love actually

October 3, 2007 § Leave a comment


“De câte ori mă gândesc la starea lumii de azi, mă gândesc la porţile de sosire de pe aeroportul Heathrow. În general se spune că trăim într-o lume de ură şi lăcomie dar eu nu văd doar atât. Mie mi se pare că dragostea e peste tot. Nu e întotdeauna recunoscută, dar ea există. Când avioanele au lovit cele 2 turnuri gemene, niciun apel de la bord nu a fost de ură sau răzbunare. If u look for it, i’ve got a feeling that LOVE ACTUALLY is all around”. Aşa începe un film care m-a plictisit la un moment dat şi nu l-am văzut tot. Începutul e bun. Filmul cred că e prost. Aeroporturile sunt cea mai dinamică prezenţă a dragostei. Nu apreciezi ceva până nu îi simţi lipsa. Aeroporturile sunt dominate de oameni cărora le este dor. De ce? Pentru că… LOVE ACTUALLY IS ALL AROUND.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for October, 2007 at Mindfields.