Interviul cu Puya

July 22, 2007 § Leave a comment

“2007… totu s-a sucit suntem alţii, poate cea mai nebună dintre generaţii. istoria are cam aceleaşi feţe, doar că bătrânii uită cum au fost în tinereţe. aşa că lăsaţi-mă să trăiesc aşa cum ştiu. lăsaţi-mă să fac şi bune şi rele, da’ să ştiu că sunt greşelile mele” “În 89 ţi se dădea un kalajnikov pe stradă să tragi în teroriştii care te atacă. Acum teroriştii o ard la cravată. am un plan, hai s-o mai facem înc-o dată. Bag ultimu cartuş… pac… iese fum. gloanţele sunt versurile pe care le spun”. “băieţaşi ce altă dată, vroiau s-o facă praf, acum aşteaptă cuminţi un autograf”.  Îmi place Puya. Ăsta e interviul cu el din Story. Sişu şi Puya au scos pe piaţă un album aniversar: 10 ani de “La Familia”. Timpul pare a ne trece prea repede. Asta când avem cu ce să-l populăm. Albumul pune punct celor 10 ani. Reuşita vine din capacitatea de a continua după punct cu un nou text. Înainte să încep interviul îl apreciam pentru abilitatea cu care în cei 10 ani, a făcut legătura dintre viaţa din Sălăjan şi cea de la televizor. Între show-biz şi blocurile cu aspect precar în care a copilărit. La finalul discuţiei l-am apreciat pentru că a fost sincer. Urmează Puya, după 10 ani de hituri.

Sunt mulţi 10 ani?
Da. Sunt mulţi zece ani. Îmi aduc aminte când m-am apucat de asta, prima dată am semnat cu Cat Music. Eu aveam 17 ani şi a semnat mama în locul meu. Acum, după 10 ani, am o firmă prin care se învârte toată treaba: “Scandalos Music”. Acum semnez eu alţi artişti.

Acum îi păcăleşti tu pe alţii.
Mă folosesc de experienţa pe care am acumulat-o. De păcălit nu păcălesc pe nimeni pentru că şi eu am fost în situaţia lor. Toţi cei care vin la mine, n-ar fi reuşit singuri. Dacă ar fi ajuns la o casă de discuri nu i-ar fi luat nimeni în seamă. Pentru că eu garantez pentru ei, casa de discuri le scoate album.

Dacă ai stat pe piaţă 10 ani, pari a te pricepe la muzică.
Nu ştiu în ce sens. Dacă priceput la muzică înseamnă să scot hituri, niciodata n-am intuit single-ul de pe album. Tot timpul mi-a plăcut altă piesă decât cele care ar fi trebuit. De asemenea nu poţi să intri în studiou şi să gândeşti single-ul. Adică să zici domne’ trebuie o piesă cu refren cântat şi să fie despre cartierul Ferentari. Longevitatea e consecinţa entuziasmului cred. Nicodată nu m-am gândit că nu mai am nimic de zis şi despre ce să mai cânt. Cred că acum am ajuns abia la jumătatea drumului. Ce am făcut până acum e o parte.

Zici că mai ai ceva de spus în muzică?
Foarte multe. Îţi schimbi modul de a aborda problema. Clar nu o să mai cântăm despre faptul că politicienii fură. Astea lumea le ştie. Sunt generaţii care au crescut însă cu muzica asta. Chiar am observat că cei care trec de 20 de ani nu prea ascultă rap.

Ca mesaj ai greşit ceva de-a lungul timpului. Sau mi se pare mie?
Am evoluat. Dacă nu greşeşti înseamnă că nu capeţi experienţă. Sunt ca nişte trepte. Nu poţi să ajungi direct la etajul 10. Le urci. Nu-mi e ruşine să ascult piesele vechi, pentru că nicodată n-am minţit. Acelea mă reprezentau la momntul respectiv. Acela eram eu atunci.

Ai cheltuit mulţi bani în anii aceştia?
Aoleu. Bine’ nu sunt sume imense. Să zicem că am cheltuit cam tot ce-am câştigat până prin vreo 2003 aşa. După care am început să mă mai temperez.

S-a cam plictisit lumea de hip – hop.
Da. Şi eu m-am plictisit de hip hopul ăsta stereotip. De altfel asta tratează următoarea melodie a noastră, stereotipurile astea care au apărut în rap. Unele din cauza noastră, altele din cauza altora. Mă simt prost de exemplu, să-mi zică cineva acum că sunt băiat de cartier.

Eşti convins că vrei să zici aşa?
Da… am spus-o şi pe piese. Nu mă mai reprezintă ipostaza asta. Trupele de gangsta-rap la noi nu produc bani. N-au nici o trebă cu cei “de afară”. Când zic câţi bani produc ei, eu mă gândesc la o gogoaşă cu vanilie.

“Lanţul de la gâtul lui Snoop Doggy Dogg, face cât 3 case de discuri de la noi, luate la un loc”.
Exact. Am zis aşa pentru că m-am prins de multe lucruri. Noi n-am optat nicodată pentru o anumită imagine. Dacă am arătat bine sau am arătat prost într-o anumită situaţie aşa a fost. Practic aia a şi fost.

La premile MTV de ce nu te-au mai chemat oamenii ăştia?
Nu mă înebunesc după covorul roşu. Pur şi simplu n-am fost în cărţi. MTV-ul în România nici nu are aceaşi greutate ca cel “de afară”. Totuşi n-aş vrea nici să fiu ipocrit şi să zic că nu mi-ar fi plăcut să cânt pe scena de acolo.

Apropo de scene. Anul trecut ai fost invitat şi ai cam făcut o “scenă”. La bătaia cu BUG Mafia mă refer.
Da. Anul trecut am fost “super mediatizat”(râde). Lumea are impresia că noi facem nişte chestii special. Intram la puşcărie special. Ne batem special. Ne drogăm special. Când a intrat Sişu la închisoare lumea zicea “îţi dai seama câtă promovare”. Eu care am fost la el la o grămadă de procese şi de “vorbitoare”, mă mir şi le zic că n-are nici o legătură cu promovarea.

Concret. I-aţi bătut pe cei de la “Mafia” sau aţi mâncat bătaie?
Ăia de la Mafia au plecat. L-am prins doar pe Grasu XXL, ăla. Valetul lor. Concluzia e că nu eu am avut copci în cap. Eu am ajuns acasă fără nici o copcă.

Anul acesta nici tu nici BUG Mafia n-aţi mai participat. Poate din cauza incidentului.
Nu stiu. Oricum nu am început noi. Ei au început conflictul. Da’ nu m-am gândit la asta până acum.

Ziarele ziceau la un moment dat că te-ai certat cu Anca. Cu iubita ta.
Nu. Atât doar că nu vreau eu să dau curs ştirilor mondene. Ziarele abia aşteaptă să apară încă un cuplu pe care să-l urmărească la W.C. şi când se pupă şi când se înjură…

Nu sunt importante astea ?
Sunt ca la ”ţară”. Ce-a mai făcut ală, ce-a mai făcut şi celălalt… . Da’ astea atrag atenţia. Depinde însă şi de ce vrei tu să faci. Şi de ce vrei să zici. Şi depinde şi de cine eşti tu de fapt. E greu întâi să vorbeşti despre noua ta reţetă de salată de boeuf şi apoi să treci la discuţii despre problemele copiiilor fără părinţi. Pe de altă parte, dacă încep cu discuţii despre ce a mai gătit iubita şi ce s-a mai cumpărat, parcă m-aş vinde prea ieftin. Nu vreau cu orice preţ să apar în ziare.
Ai filmat cu Florin Călinescu pentru următorul vostru videoclip.
Îi mulţumesc foarte mult pentru că a participat. Am stat cam o oră jumătate de vorbă la el în cârciumă, împreună cu regizorul videoclipului, Marian Crişan. După aceia a venit fără probleme la filmări. Totul a decurs profesionist.

I-aţi dat mulţi bani?
Nu. A făcut-o pur şi simplu de plăcere. Îţi dai seama că bugetul nostru nu avea cum să acopere un actor de talia lui. Mie mi-a plăcut foarte mult cum şi-a jucat rolul în serialul “Băieţi buni”.

Tu vroiai să faci la un moment dat un film de genul ăsta.
Lucrez împreună cu Marian Crişan la un scenariu. N-am treabă cu “Băieţi buni”. Vrem să facem un film inspirat din viaţa reală.

Ne întoarcem la muzică. Zi-mi o fată din industria dance de la noi cu care ţi-ar veni să faci un feat-uring.
Îmi place Delia Matache. Andra… şi Nico. Astea îmi par voci bune.

Ce faci după ce termini cu muzica?
Sper să nu termin aşa curând. Tot timpul o să fac ceva în domeniul ăsta, chiar şi când n-o să mai cânt. Trebuie să ştii când să pui punct. Dacă nu o să pui tu, o să pună altcineva pentru tine punct.

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Puya at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: