Am o relaţie constant stângace cu România. Ba îmi place, ba nu. Văd că de obicei e mişto să te enerveze. Românilor le place să-şi înjure ţara. Sunt convins că ar găsi multe motive de depresie în oricare alta. Cel mai simplu e să nu-ţi placă. Îţi determină un aer de superioritate. Pari interesant. Şi totuşi. Nimic nu e bun sau rău până la sfârşit. Mie-mi place România mea. Nu ştiu dacă-mi place România altuia. România mea e din oamenii cu care mă înconjor. E din locurile care şi-au câştigat o semnificaţie. E o Românie care mă face să zâmbesc. Şi alta care nu mă lasă să mă bucur de prima.

…aşa cum te uiţi spre poză, fără doamna din stânga, nu aş fi ajuns să o cunosc pe doamna din dreapta. Pentru că doamnei din stânga, îi datorez felul meu de a fi şi cu doamna din dreapta. Pentru că azi e 26 ianuarie şi pentru că e ziua ei. Pentru că sunt gesturi în viaţă pe care nu trebuie să le eviţi. Pentru toate acestea şi celălalte, daţi-mi voie să o aplaud pe doamna din stânga şi să-i mulţumesc. Pentru că sunt perfect… datorez acestor două doamne. Pentru că aşa e viaţa, trăim fiind datori. Sau trăim pentru că suntem datori.

This country deserves a better class of criminals!

Eşti incoruptibil? Te întreb pentru că mi-ai lăsat impresia că ţi-ai propus să fi sincer în interviu.
Să-ţi spun un secret. Eu sunt foarte bine plătit ca jurnalist în momentul de faţă. Eu muncesc foarte mult pentru banii pe care îi câştig pentru că mă interesează să fac şi bani, pentru ca eu să am un anumit confort. Din momentul în care ai luat şpagă nu mai eşti un om liber. Cineva ştie că ai făcut lucrul acesta. E ca o crimă. Te apasă. Nu mai ai curajul nici să ridici glasul la cineva… mă rog, în sens jurnalistic vorbind.

E din interviul pe care l-am făcut cu el la un moment dat. A fost una dintre întrebări. Vorbeste cam incet in ultima vreme. Nu ştiu de unde această capacitatea de a reuşi să nu-ţi fie ruşine. Nu ştiu cât costă.  Mă uitam aseară la Turcescu. ca să poţi să susţii o imbecilitate fără să pari ridicol, trebuie să beneficiezi de un tip de inteligenţă superioară unuia care are de susţinut o idee corectă. Să modifici o realitate e mult mai complicat decât s-o povesteşti. Asta cred că e ce le scapă ăstora, care se luptă cu evidenţa. Faptul că sunt prea proşti ca s-o facă. Şmecheria de a ne spune că toate partidele sunt la fel, că Antonescu şi Băsescu sunt aceeaşi treabă, e bună. Dar depinde şi cine ţi-o spune. Pentru că e greu să stabileşti echitatea între un om căruia i se reproşează că are absenţe în Parlament şi unul care, printre multe altele,  are dosar penal că a furat o flotă întreagă. E greu să explici cum Mircea Dinescu e aceeaşi treabă cu Roberta Anastase. Şi nu în ultimul rând, e greu să spui că în Piaţa Universităţii se strigă jos Băsescu şi împotriva lui Antonescu. Ca să pricepem logica în care evoluează oamenii ăştia.